Sindromul Post-avort
Femeile care riscă să sufere de Sindromul Post-avort sunt:
· adolescentele: nu au ajuns încă să-şi dea seama de felul în care deciziile din prezent ar putea să le afecteze viitorul;
· femeile care au deja copii când aleg să facă un avort: aceste femei îşi iubesc copiii, le poartă de grijă, îi ocrotesc şi fac sacrificii pentru ei. Acest instinct natural de a-şi proteja copii devine, de fapt, un ghimpe pentru mamele cere aleg soluţia avortului. Nu este greu de observat nevoia pe care o au aceste mame de a-şi plânge copilaşul pierdut.
· femeile care-şi amână avortul până în semestrul II sau chiar III de sarcină(aici se includ şi avorturile în scop terapeutic sau din cauza unor anomalii fetale). Factorii care fac avortul foarte dificil pentru aceste femei sunt stadiul avansat al dezvoltării fetale, riscul crescut de complicaţii medicale pentru mamă, probabilitatea mai mare ca mama să intre în contact cu copilaşul avortat, dacă acesta a „supravieţuit” şi trăieşte chiar pentru o perioadă scurtă de timp.
· femeile care s-au simţit presate să ia decizia avortului: un avort făcut sub tensiune adaugă zbateri în plus la pierderea suferită, lupte lăuntrice în jurul ideii de alegere şi control asupra propriei vieţi şi a capacităţii de a lua decizii pozitive în propria viaţă.
· femeile care au un conflict de valori: sistemul de a valori este învăţat din diferite surse: familie, cultură şi credinţă. Decizia de a face un avort este adesea în opoziţie totală cu etica severă de viaţă a unor femei. Zbuciumul de a soluţiona problema sentimentelor şi a pierderii suferite devine mai intensă când femeile au deja un conflict în ce priveşte sistemul lor de valori